Caria dentara la copii

Caria dentară este un proces patologic localizat, multifactorial, care apare după erupţia dintelui, caracterizându-se prin demineralizarea şi ramolismentul ţesuturilor dure cu formarea ulterioară a defectului cavitar.
Fiind unul din cele mai frecvente procese patologice ale organismului uman, caria afectează atât dinţii permanenţi, cat şi cei temporari, în unele cazuri în termene scurte după erupţia lor.

Frecvenţa şi indicii cariei dentare

Răspândirea cariei dentare a crescut vertiginos în ultimul secol. Sunt multiple date că în unele ţări afectarea prin carie a populaţiei atinge 95-98%. Morbiditatea prin carie are o tendinţă de creştere în special la copii. Deja la vârsta de 6-7 ani 80-90% din copii pot avea dinţi cariaţi.

Pentru aprecierea gradului de afectare al dinţilor prin carie Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) recomandă următorii indici: indicele de frecvenţă; indicele de intensitate şi indicele de sporire a intensităţii (rata cariei). Aceşti indici necesită apreciere pentru fiecare grupă de vârstă separat, iar în unele cazuri în funcţie de sex, naţionalitate, condiţiile geografice şi de viaţă, starea generală a sănătăţii, caracterul alimentaţiei etc. OMS recomandă ca aprecierea în funcţie de vârstă a acestor indici să fie realizată la copiii de 6, 12 şi 15 ani. Mai informative sunt datele examinărilor epidemiologice ale copiilor la vârsta de 12 şi 15 ani. Afectarea dinţilor prin carie la copiii de 12 ani şi starea ţesuturilor parodonţiului marginal la vârsta de 15 ani permit de a aprecia eficacitatea realizării programelor de profilaxie.
Indicele de frecvenţă (LF.) reprezintă procentul persoanelor afectate prin carie din cadrul unui grup de populaţie.

OMS recomandă următoarele niveluri ale frecvenţei cariei dentare la copiii de 11 ani:

1.   joasă (0-30%).
2.   medie (31-80%).
3.   înaltă (81-100%).

Indicele de intensitate (LL) este alcătuit din numărul mediu de dinţi cariaţi ©, obturaţi (O) şi extraşi (E) ce revin la o persoană. Valoarea indicelui COE exprimă gravitatea (activitatea) procesului. Există diferite adnotări ale acestui indice: CER (C - carie, E - extracţie, R - reconsţituire prin obturaţii); DMF (D - decay (carie); M - missing (extracţie); F - filling (obturaţie)).
În notarea indicelui de intensitate pentru dinţii permanenţi se folosesc litere man, iar pentru dinţii temporari litere mici (co, cr, dmf). Dinţii temporari extraşi din cauza resorbţiei radiculare înaintea substituţiei lor cu cei permanenţi nu se notează.
Indicele de sporire a intensităţii (rata cariei, morbiditatea) reprezintă creşterea indicelui COE într-o anumită perioadă de timp (6 luni, 12 luni, 18 luni etc.).

OMS (1980) a propus următoarele niveluri de intensitate a cariei dentare la copiii de 12 ani:
1.   foarte joasă (0-1,1);
2.   joasă (1,2-2,6);
3.   moderată (2,7-4,4);
4.   înaltă (4,5-6,5);
5.   foarte înaltă (6,6 şi mai mult).

Caria dentară are un nivel de intensitate foarte jos în Etiopia, China, Nigeria de Nord, Tuva, în unele localităţi ale Georgiei şi Armeniei.

Un nivel jos s-a depistat în Mozambic, Uganda, Sri-Lanca, Birma, Indonezia, Elveţia, Danemarca, Belgia, Uzbekistan, Tadjikistan, Rusia: regiunea Altai şi Amur, Bureatia, Kolomna, Tambov, Cita.
Intensitate moderată a cariei dentare s-a stabilit în Republica Moldova, Romania, Marea Britanie, Suedia, Austria, Cehia, Finlanda, Iordania, Argentina, Azerbaidjan.
Un nivel înalt al cariei se observă în Germania, Franţa, Norvegia, Iran, Mexic, Cuba, Chili, în Rusia: regiunea Kamceatka, Murmansk, Mahacikala, Krasnoiarsk, Novosibirsk, Ekaterienburg, Smolensk, Tveri, Krasnodar, Voronej, Moscova.
Intensitate foarte înaltă s-a stabilit in Japonia, Canada, SUA, Italia, Lituania, Letonia, Estonia, în Rusia: Arhanghelsk, Omsk, Soci, Nikolaevsk-pe-Amur.

Romania este situată între ţările cu indicele COA moderat (2,7-4,4), valoarea medie COA fiind 3,14 în anul 1986 şi 3,13 în anul 1996 pentru vârsta de 12 ani -după datele Centrului de Colaborare OMS pentru Sănătate Orală a Copilului Iaşi (Rusu M. şi colab. 1986, 1996). Copiii şi adolescenţii din Romania au relevat următorii indici ai cariei dentare la toate grupele de vârstă în anii 1986 şi 1996:
6 ani (dinţi temporari):

indice prevalenţă 85% - 83%;
indice COA: 4,45 - 4,76. 12 ani:
indice prevalenţă 79% - 76%;
indice COA: 3,14-3,13. 18 ani:
indice prevalenţă 91%;
indice COA: 6,4.

Afectarea prin carie a populaţiei, şi în particular a copiilor, prezintă variaţii mari atât în limitele unei ţări, cât şi în diferite regiuni şi localităţi ale ţării.
În ultimii douăzeci de ani se manifestă tendinţa de reducere a intensităţii cariei I dentare în ţările economic dezvoltate (Elveţia, Marea Britanie, Danemarca, Japonia,SUA ş.a.). Un studiu efectuat în Danemarca (Bille şi colab.) referitor la intensitateacariei la copii de 7, 11 şi 13 ani în anii 1963, 1972, 1981 a evidenţiat o reducere 1 considerabilă în acest interval de 18 ani. în SUA la copii s-a stabilit reducerea cu i 36% a indicelui de intensitate a cariei dentare în 1981, faţă de anul 1970. I

Există diferite opinii în legătură cu aceste reduceri, care în general se referă la I condiţiile de viaţă, alimentaţie, rezistenţa ţesuturilor dentare, microfloră etc. Evident căele pot fi explicate prin aplicarea programelor de profilaxie a cariei dentare (fluorareaapei, igiena cavităţii bucale, utilizarea largă a remediilor profilactice etc.). I Potrivit previziunilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, pânâ în anul 2010 se vaajunge în situaţia în care 50% dintre copiii de 5-6 ani să nu aibă nici o carie, iar m când împlinesc 12 ani - mai puţin de trei dinti cariaţi, obturaţi sau lipsă.

OMS consideră că în fiecare ţară este necesară formularea sarcinilor proprii, în ; funcţie de necesităţile, particularităţile şi posibilităţile sale, conducându-se derecomandările şi indicii unici în aprecierea sănătăţii orale şi de sarcinile globale în acest domeniu. În conformitate cu concepţiile actuale, caria dentară este un proces patologic provocat în anumite condiţii de un complex de factori patogeni, adică în cazul stabilirii unei situaţii cariogene, care în primul rând este determinată de factorul I microbian. Caria dentară apare atunci când intensitatea situaţiei cariogene în cavitatea orală depăşeşte rezistenţa ţesuturilor dure dentare. Interacţiunea factorilor cariogeni duce la formarea cariei, iar intensitatea acţiunilor determină activitatea acestui proces. Totodată chiar şi în situaţii clinice prospere în cavitatea orală pot fi prezenţi un şir de factori de risc pentru caria dentară.

La copii activitatea funcţională a imunităţii locale privind caria dentară este supusă unor fluctuaţii individuate, care sunt în raport de vârstă, sex, anotimp etc. La copiii de 4-5 ani nu s-au stabilit corelaţii între titrul anticorpilor către streptococi şi numărul de dinţi cariaţi, în timp ce la vârsta de 9-10 ani s-a stabilit corelaţie înaltă inversă, iar la copii de 11-12 şi 14-16 ani corelaţia se modifică în sens opus.

Rezistenţa ţesuturilor dure dentare faţă de acţiunea acizilor determină de asemenea apariţia şi evoluţia cariei dentare la copii. Mineralizarea ţesuturilor dure a dinţilor temporari şi a unor dinţi permanenţi are loc din a doua jumătate a gravidităţii, de aceea asupra structurii lor o influenţă mare are sănătatea mamei, caracterul alimentaţiei, condiţiile de trai şi de muncă etc. în caz de maladii cronice avansate, dereglări grave ale metabolismului mamei, de exemplu toxicozele gravidităţii, boli endocrine etc., la copii curând după erupţia dinţilor temporari foarte frecvent apare caria multiplă cu o evoluţie rapidă şi progresivă. Toxicozele în prima jumătate a gravidităţii sunt cauza apariţiei unor ţesuturi cu structură incomplet formată, cu dereglări structurale. Dinţii formaţi în asemenea condiţii au o rezistenţă inferioară faţă de carie. Toxicozele în jumătatea a doua a gravidităţii favorizează intens apariţia hipoplaziilor şi a cariei dentare. Rata cariei dentare după indicele co la aceşti copii este veritabil mai joasă, comparativ cu copiii născuţi de mame cu toxicoze în prima jumătate a gravidităţii, iar nivelul hipoplaziilor are un raport invers. La copiii născuţi de mame cu toxicoze tardive ale gravidităţii, cu maladii în perioada neonatală s-a constatat mărirea numărului de hipoplazii şi carie dentară. La copiii alimentaţi artificial în primul an de viaţă, la cei bolnăvicioşi intensitatea cariei dentare o depăşea pe cea la copiii alimentaţi natural şi care rar au fost bolnavi.

Afectarea precoce a dinţilor şi distrucţia lor progresivă s-a determinat frecvent la copiii născuţi prematur, la copiii care au suferit traume în timpul naşterii, diferite maladii infecţioase etc. (dispepsii, rahitism ş.a.).
Organismul copilului este foarte sensibil faţă de nerespectarea regimului, caracterului alimentaţiei, condiţiilor de viaţă. Dereglarea regimului poate să ducă la reducerea reactivităţii organismului, la dizarmonii ale dezvoltării fizice, care au un rol important în apariţia şi evoluţia cariei dentare.
Caria dentară deosebit de frecvent se depistează la copii cu diferite maladii cronice, în particular de geneză infecţioasă-alergică.

La copiii care frecvent răcesc şi au suportat boli infecţioase, reumatism, nefrite, vicii cardiace congenitale s-au determinat progresarea rapidă a procesului carios, demineralizarea ţesuturilor dure, care se extinde, ducănd la apariţia complicaţiilor la nivelul pulpei dentare. Afectarea multiplă a dinţilor, 3-4 cavităţi într-un dinte, carie recidivantă s-au relevat la copii cu colagenoze, cu pneumonii cronice; afecţiuni neuro-psihice (encefalopatii, oligofrenii, epilepsie) şi endocrine (Rusu M. şi colab., 1980); cu boli ORL etc.

La copiii bolnavi de tuberculoză s-a depistat localizare atipică a defectelor carioase, afectarea unor grupe de dinţi, evoluţie activă, intensitate şi rată sporite ale cariei dentare, care frecvent era complicată prin pulpite şi gangrene pulpare.
Studiile au evidenţiat distrucţia completă a părţii coronare la majoritatea dinţilor la copii cu paralezie cerebrală.

S-a stabilit o legătură evidentă între procesele de demineralizare şi remineralizare ale smalţului şi starea rezistenţei nespecifice a organismului copiilor, în cazul unei rezistenţe nespecifice joase la copii cu diferite grade de rezistenţă faţă de caria dentară este inferioară solubilitatea smalţului, la copiii carioreceptivi în saliva mixtă se determină insuficienţa nu numai a ionilor de calciu, dar şi a celor de fosfaţi organici, reducerea proteinei totale, albuminelor şi Y-globulinelor în serul sanguin şi în saliva. Reducerea nivelului lizozimului şi a Ig A în salivă a fost stabilită la copiii cu carie multiplă şi evoluţie activă.
La bolnavii care au urmat tratamente cu preparate corticosteroide, care inhibă rezistenţa nespecifică a organismului, au fost descrise fragilitatea ţesuturilor dure dentare, apariţia a noi cavităţi carioase şi a cariei recidivante.

Alimentatia şi influienţa ei asupra evoluţiei cariei la copii

Caracterul alimentaţiei are o importantă deosebită asupra dinţilor, influenţând direct formarea şi dezvoltarea dinţilor şi determinând ulterior cariereceptivitatea sau carierezistenţa lor.
Echilibrul alimentar presupune aportul optim şi calitativ al substanţelor nutritive şi biologic active - proteinelor, glucidelor, lipidelor, vitaminelor, substanţelor minerale.
Interrelaţia dintre metabolismul în ţesuturile dentare şi procesele metabolice din organism a fost demonstrată prin multiple cercetări. Deja din a doua zi dieta cariogenă provoacă dereglări ale metabolismului proteic în dinţii şi oasele animalelor. Continuarea administrării dietei cariogene amplifică şi implică diverse dereglări metabolice (în primul rând ale metabolismului mineral). Dieta cariogenă provoacă dereglări structural în formarea ţesuturilor dure dentare. Deficitul de proteine în perioada de dezvoltare duce la micşorarea dimensiunilor şi masei corpului, la dereglări structural dentare.

Cantitatea proteinelor în alimente influenţează componenţa minerală a dinţilor şi maxilarelor: în cazul unor cantităţi joase de proteine în alimente sunt deficitare acumularea calciului şi formarea apatitelor. Proteinele din carne, lapte şi ouă se deosebesc prin eel mai favorabil raport de aminoacizi, care asigură un nivel înalt de retenţie şi de resinteză a proteinelor tisulare în organism.
Rolul glucidelor ca factor de importanţă majoră în evoluţia cariei dentare a fost elucidat în multiple cercetări. Conform datelor mai multor autori, consumul de glucide este înalt în prezent şi continuă să crească. Mai mult de jumătate din persoanele examinate consumă frecvent glucide (3 ori pe zi) şi în cantităţi mari (zahăr câte 3 linguriţe de 3 ori pe zi, produse de patiserie şi fainoase la fiecare masă). Consumul de glucide este mare mai ales la adolescenţi. Studiile realizate au relevat că glucidele: se pot reţine mult timp după ingestie în cavitatea orală; aderă pe suprafaţa dintelui şi pătrund uşor în placa microbiana; sunt utilizaţi de flora microbiana, ducând la scăderea pH-lui; polizaharidele sunt mai puţin nocive comparativ cu dizaharidele; zaharurile lipicioase sunt cele mai periculoase, datorită aderării îndelungate pe suprafaţa dentară: produsele de patiserie, bomboanele etc. se pot menţine pe suprafeţele dentare mai mult de o oră.

Consumul de glucide şi mărirea frecvenţei lor favorizează dezvoltarea şi creşterea germenilor patogeni pe suprafeţele dentare. Drept consecinţă se majorează cantitatea de acizi ce provoacă demineralizarea smalţului. Cel mai mare grad de demineralizare a smalţului are loc la acţiunea soluţiei 3% zaharoză (microduritatea micşorându-se cu 28,8%), apoi soluţia 6% glucoză - cu 22,2%, şi soluţia 10% sirop - cu 8%. Majorarea ulterioară a concentraţiei soluţiei de zaharoză nu duce la sporirea demineralizării smalţului (Herper B. P., Arends J., 1986).

în primii ani de viaţă o importanţă deosebită are conţinutul microelementelor în alimentaţia copiilor. Deficitul de microelemente în perioada de sugar este compensat din rezervele organismului copilului, care acumulează o anumită cantitate de microelemente în perioada intrauterină. Din aceste considerente este foarte importantă alimentaţia raţională a femeilor gravide.
Macroelementele calciul şi fosforul sunt componente ale apatitelor din care sunt constituite ţesuturile dure dentare şi oasele. De asemenea, ele micşorează pH-ul plăcii bacteriene şi contribuie la formarea unor sisteme tampon.

Procesele de formare a smalţului, dentinei şi osteogeneza sunt determinate de prezenţa fluorului (Hunter P. B., 1988; MarthalerT. M., 1990;TrillerM. 1992; Mathewson,R. I, Primosch R. E., 1995). S-a stabilit că aportul fluorului în perioada de formare a ţesuturilor dure dentare asigură o anumită rezistenţă faţă de carie pe o perioada de mai mulţi ani, deoarece aceasta duce la formarea fluorapatitelor, care sunt mai rezistente faţă de acţiunea acizilor. Cantitatea optima a fluorului pentru prevenţia cariei dentare este 1 mg/1 F pe zi.

Factorii predispozanţi

A. Perioada antenutală.

Influenţa negativă asupra gravidei şi a fatului a factorilor nocivi:
patologia organelor şi sistemelor organismului gravidei: boli endocrine, gastro-intestinale, cardio-vasculare, nefropatii etc.;
patologia gravidităţii: toxicozele gravidelor etc.;
alimentaţia insuficientă şi iraţională;
deficitul de F în apa potabilă;
condiţiile de trai şi de muncă necorespunzătoare;
intoxicaţiile;
numărul sarcinii etc.

B. Perioada postnatală.

-> În primul an de viaţă:

tipul şi caracterul alimentaţiei (naturală, artificială, mixtă);
maladiile generale (ale tractului gastrointestinal; hipovitaminozele; rahitismul ş.a.);
eruperea dinţilor (precoce, tardivă);
hipoplaziile smalţului;
lgiena bucală insuficientă etc.
deficitul de F în apa potabilă;

->La copii şi adolescenţi:

igiena bucală nesatisfacătoare;
deficitul de F în apa potabilă;
anomaliile de poziţie a dinţilor, a ocluziei, aparate ortodontice etc.;
hipoplaziile dentare;
eruperea dinţilor (precoce sau tardivă);
hiposalivaţia, mediul acid al lichidului bucal; carenţa ionilor de Ca, P, F ş.a., a fermenţilor, a imunoglobulinelor etc.;
maladii generale: ale tractului gastrointestinal, sistemului endocrin, cardiovascular etc.;
alimentaţia iraţională: surplus de glucide, insuficienţa proteinelor, vitaminelor , gr. B, D, C ş.a., a compuşilor Ca, P, F ş.a.

Acest site este deţinut, administrat şi menţinut de Velcu Elena, Distribuitor independent al produselor CaliVita® International. Distribuitorul independent menţionat mai înainte este singurul responsabil de conţinutul acestui site, iar Reţeaua CaliVita® International şi entităţile sale operatoare nu au nicio responsabilitate cu privire la acest site.