Stiinţele comportamentului încearcă să identifice şi să explice legăturile dintre comportament şi diferite structuri organice.
Următoarele structuri pot fi implicate în comportamentul uman:
Genetică
Neuroanatomie
Neurochimie
Neuroendocrinologie
Neurofiziologie
Genetica
Genotip = constituţia genetică a individului, totalitatea genelor pe care le posedă el.
Fenotip = expresia genotipului prin interacţiunea cu mediul, rezultatul, ceea ce este observabil.
similitudinile de comportament observate la gemeni au stârnit interesul pentru acest domeniu.
majoritatea trăsăturilor comportamentale sunt poligenice ceea ce face dificilă izolarea genelor responsabile de un singur comportament.
Studiile familiale
între membrii familiei există asemănări comportamentale dar aici este vorba atât despre acelaşi bagaj genetic cât şi despre acelaşi mediu.
o concluzie importantă a acestor studii priveşte riscul relativ de a face schizofrenie : urmaşii direcţi ai bolnavilor schizofrenici au un risc de 10 ori mai mare de a face boala.
Studiile bazate pe gemeni şi adopţii
sunt utile pentru a diferenţia ceea ce se datorează genelor (studii pe gemeni monozigoţi) de ceea ce se datorează mai ales mediului comun (studii pe gemeni dizigoţi)
s-a demonstrat că gemenii univitelini (monozigoţi) posedă în comun o serie de trăsături comportamentale precum : preferinţele religioase, interesele vocaţionale şi ocupaţionale, atitudini sociale. Dovezile privind similaritatea inteligenţei sunt foarte clare.
studiile bazate pe adopţii urmăresc comportamentul rudelor separate sau al gemenilor adoptaţi de familii diferite, luând în considerare atât familia genetică precum şi pe cea adoptivă.
pentru a estima similarităţile datorate mediului, s-au comparat persoane care locuiesc împreună dar neînrudite genetic (părinţii adoptivi şi copilul adoptat). Ex : copiii adoptaţi ai bolnavilor schizofrenici au un risc de a face boala egal cu cel din populaţia generală.
Neuroanatomie
Sistemul nervos central a fost considerat prima dată drept substrat pentru comportament de către Pavlov.
Rolul diferitelor componente ale SNC în comportament :
Hipotalamusul :
Comportamentul alimentar
Comportamentul sexual
Comportamentul nictemeral (ritm somn-veghe)
Comportamentul emoţional
Talamusul :
Transmiterea informaţiei senzoriale către structurile superioare
Sistemul limbic :
Septum :
Mijloace comportamentale privind evitarea durerii şi obţinerea plăcerii (pedeapsă-recompensă)
Discriminarea între patternuri senzoriale complexe (ex. temporar şi temporal)
Capacitatea de gândire simbolică/abstractă – baza gândirii umane şi a limbajului !
Arii cerebrale primare şi de asociaţie :
ariile cerebrale primare furnizează materia primă prin producerea informaţiei senzoriale (ex. aria vizuală primară situată occipital pt văz, aria temporală pt. auz, arii din lobul parietal pentru orientare spaţială şi simţ tactil). Tot ele pot iniţia mişcarea.
ariile cerebrale de asociaţie sunt implicate în procese mentale complexe precum percepţia, ideaţia sau planificarea.
Doi lobi prezintă un interes deosebit din punctul de vedere al ştiinţelor comportamentului. Aceştia sunt lobul temporal şi, mai ales, lobul frontal.
Lobul temporal face legătura între auz şi limbaj.
Lobul frontal asigură funcţii variate şi deosebit de complexe. Atenţia, planificarea, abilităţile sociale, gândirea abstractă, memoria şi anumite trăsături de personalitate sunt toate apanajul său. Descrierea acestor funcţii s-a realizat prin studierea comportamentului pacienţilor cu leziuni cerebrale, înainte şi după producerea lor.
Neurochimie
Cei mai importanţi neurotransmiţători, localizarea şi rolul lor sunt :
Dopamina – mai ales în substanţa neagră, sistemul limbic, cortexul prefrontal
Glutamat – multiple localizări (principalul neurotransmiţător excitator), rol nespecific
Neurochimia şi bolile psihice/neurologice :
B. Alzheimer : ↓ ACh (nc. Meynert)
B. Parkinson : ↓ DA (ggl. bazali)
Schizofrenia : ↑ DA (prefrontal)
Depresie : ↓ Serotonina
Neuroendocrinologie
Hormon
Glandă endocrină
Comportament
T3, T4
Tiroidă
Psihomotricitate (↑ agitaţia, nervozitatea, ritmul, uneori până incapac. de concentrare). Se secretă în cant. crescute în cond. de stres. Când h. tiroidieni ↓, apare bradipsihism.
Cortizol
Corticosuprarenale
Se secretă în cant. ↑ în depresie şi stres. Conduce la disforie.
Adrenalină, noradrenalină
Medulosuprarenale
Se secretă în cant. ↑ în stres şi pot conduce la agitaţie, furie.
Androgeni, estrogeni
Gonade
Sunt implicaţi în agresivitate şi comportament sexual. Legaţi de iniţierea relaţiilor de cuplu.
Insulină, glucagon
Pancreas endocrin
Se secretă în cant ↑ în stres.
Melatonină
Epifiză
Sunt implicaţi în ritmul biologic şi comportamentul sexual.
Vasopresină, oxitocină
Hipofiză
Implicaţi în comportament matern şi sexual. Există studii care afirmă că oxitocina la ♀ şi vasopresina la ♂ reprezintă « hormonii fidelităţii » în cuplu.
ACTH, STH etc
Hipofiză
Acţiunea hormonilor pe care îi stimulează.
Neurofiziologie
Activitatea electrică cerebrală studiată pe EEG a fost asociată cu variabile psihologice şi cognitive. Spre ex. activarea corticală crescută (arousal) a subiecţilor extravertiţi faţă de cei introvertiţi sau frecvenţa crescută a undelor theta la anumiţi indivizi cu tulburări de personalitate.
Acest site este deţinut, administrat şi menţinut de Velcu Elena, Distribuitor independent al produselor CaliVita® International. Distribuitorul independent menţionat mai înainte este singurul responsabil de conţinutul acestui site, iar Reţeaua CaliVita® International şi entităţile sale operatoare nu au nicio responsabilitate cu privire la acest site.
