Mina Minovici
(1858 - 1933)
Mina Minovici a studiat farmacia si apoi medicina, fiind deosebit de apreciat de Carol Davila. In 1885, el va pleca pentru specializare in medicina legala la Paris sub indrumarea profesorului Paul Brouardel, una din personalitatile marcante ale medicinii legale europene de la sfirsitul secolului trecut, orientindu-se inca de la inceput catre probleme de medicina legala si toxicologie. Dintre lucrarile stiintifice realizate in aceasta perioada trebuie citate in primul rind cele referitoare la moartea subita si pseudomoartea subita (1929), medicina legala aplicata la arta dentara in 1930, medicina legala si accidentele de circulatie, studii efectuate in 1927 si 1932, consecintele tardive ale traumatismelor cranio-cerebrale, aspectele psihanalitice si expertiza medico-legala (M. Minovici si I. Westfried).
In 1897 prin scindarea catedrei de psihiatrie si medicina legala detinuta de profesorul Alexandru Sutzu se creeaza o noua catedra independenta de medicina legala condusa de acelasi Mina Minovici.
Intre anii 1928-1930 prof. Mina Minovici avea sa publice monumentalul Tratat complet de medicina legala in 2 volume "rodul meditatiilor observatiilor si experimentarii personale in decursul unei vieti de om".
Intre 1919-1930 Mina Minovici a fost ales de patru ori decan al Facultatii de Medicina din Bucuresti, demnitate pe care a onorat-o printr-o rodnica activitate.
Mina Minovici a fost de asemenea primul director al Institutului Stomatologic de Perfectionare infiintat in 1929 la Spitalul Coltea din Bucuresti, institutie ce a jucat un rol deosebit in evolutia stomatologiei romanesti.
La intoarcerea in tara avea sa inaugureze primul institut - "Morga orasului" la 20 decembrie 1892. Din 1898, frontispiciul cladirii, pe care era scris "Morga orasului" va fi schimbat cu cel de "Institutul medico-legal". Mina Minovici a condus institutul pina in 1932. In 1913 au inceput o serie de lucrari de extindere care a fost intrerupte de primul razboi mondial, dar reluate si finalizate in 1924, institutul cuprinzind sali de expunere si conservare frigorifica a cadavrelor aduse la expertiza, sali de autopsie.
Medicina legala - Dux auxiliumque justitiae - conducatorare si in acelasi timp auxiliar al justitiei, a fost spiritul si crezul stiintific a unei cariere de exceptie.
Nicolae Minovici
(1868 - 1941)
La Cluj, creatorul scolii romanesti de medicina legala a fost prof. Nicolae Minovici, fratele si cel mai apropiat colaborator al lui Mina Minovici.
La numirea sa ca profesor la noua facultate romaneasca Nicolae Minovici era deja o autoritate recunoscuta in specialitate printre altele si prin sistemul de fotografiere postmortem premiat cu medalia de aur la expozitia internationala de igiena sociala Roma 1912.
Teza sa de doctorat "Tatuajele in Romania" este o premiera in literatura romaneasca de specialitate care arata importanta tatuajualui in practica medico-legala si a stabilirii identitatii.
In perioada sa clujeana, intre 1919-1932, Nicolae Minovici publica o serie de studii referitoare la procesul de autoliza, alcoolism, anomaliile congenitale ale inimii, osteologia medico-legala, precum si o remarcabila monografie de specialitate privind tehnica autopsiei medico-legale, aparuta in 1924.
Celebre in lume sint experientele intreprinse de Nicolae Minovici in 1904 privitoare la mecanismul mortii prin spinzurare. El s-a supus unor experiente extrem de riscante spinzurindu-se timp de 6 pina la 10 secunde, cea mai lunga a durat circa 25 secunde. El descrie simptomele ce preced moartea in astfel de imprejurari. Experientele si concluziile la care a ajuns asupra mecanismului mortii prin spinzurare au fost acceptata de toata lumea medicala si reproduse in tratate de medicina legala straine, precum Lacassagne si Bokarius care reproduc integral in tratatele lor atit textul cit si figurile savantului roman.
In 1936, Nicolae Minovici va crea o prima structura de Societate de Medicina Legala din Romania pe care intituleaza Asociatia Medicior Legisti, percum si a unei reviste, Revista de Medicina Legala, o prima publicatie periodica de specialitate ce va apare trimestrial pina in 1940, publicare intrerupta de anii razboiului.
In 1937, Nicolae Minovici a organizat in calitate de secretar general, cel de al XII-lea Congres international de antropologie care s-a tinut la Bucuresti alaturi de profesorul Francis Iosif Rainer. De asemenea Nicolae Minovici a desfasurat o bogata activitate in plan medico-social, fiind intemeietorul primei structuri de salvare din Bucuresti - Societatea Salvarea - 1906, a Spitalului de Urgenta in 1934 si a Scolii Samaritene din acelasi an. Este de asemenea creatorul Muzeului de arta populara care ii poarta numele.
Mihail Kernbach
(1895 - 1976)
Nascut in comuna Vidra, in 1895, jud. Vrancea, Mihai Kernbach a urmat Facultatea la Iasi si Cluj. Pentru deosebitele calitati de cercetator, Mihai Kernbach a fost remarcat de fratii Mina si Nicolae Minovici si retinut in invatamintul superior, astfel incit intre anii 1919-1921 a lucrat ca preparator la Catedra de Anatomie Patologica; in 1921 a devenit doctor in medicina; in 1923 a fost numit sef de lucrari la Catedra de Medicina Legala; in 1927 avind titlul de conferentiar a predat cursuri la Academia de Drept din Oradea, intre anii 1932-1951 a fost numit profesor la Catedra de Medicina Legala a Facultatii de Medicina din Cluj. A indeplinit functia de decan intre anii 1945-1948. In 1948 a devenit rector, functie din care a demisionat in 1950.
Dupa excluderea sa din partidul comunist in 1951, la recomandarea prof. Parhon si a prof. Rainer, a fost transferat la Facultatea de Medicina din Iasi unde a functionat pina in 1964. Practician desavirsit, s-a implicat in rezolvarea celor mai dificile cazuri de crime si morti suspecte. Ca expert, s-a remarcat prin curajul opiniei, rigoarea stiintifica si experienta practica; a apelat la metode variate, adecvate fiecarui caz, respingind rutina si transformind expertiza intr-o adevarata demonstratie stiintifica.
A fost numit medic legist al judetului Cluj in 1930, director al Institutului Medico-Legal Cluj intre anii 1946-1952 si al Institutului Medico-Legal Iasi intre anii 1952-1964. A fost cooptat in echipe internationale de expertiza medico-legala, cum a fost comisia de clarificare a situatiei de la Katin. Preocupat de prestigiul specialitatii fata de justitie, a largit sfera probelor obiective medico-legale prin aplicarea, din anul 1928, dupa experienta franceza, a noilor metode imuno-ereditare in filiatie.
Personalitate complexa, pedagog si practician, profesorul Kernbach a fost, intreaga viata, dominat de pasiunea pentru cercetare. In jurnalul sau personal marturiseste ca inceputurile muncii de cercetare s-au datorat climatului de emulatie si efervescenta a Facultatii de Medicina din Cluj. Au urmat, dupa cum exemplifica, "7 ani de cercetari asupra sistemului nervos placentar, 5 ani pentru histopatologia hipoxiei, peste 30 de ani in problemele judiciare ale avortului si caderii".
Particularitatile patologice medico-legale, variabilitatea relatiilor cauzale in medicina legala au fost sintetizate in "Tratatul de medicina legala" editat in 1957.
Ion Moraru
(1927 - 1989)
Absolvent al Facultatii de Medicina din Cluj in anul 1953 cu diploma de merit (magna cum laude), a urcat toate treptele ierarhiei universitare, de la preparator la profesor sef de catedra.
Datorita remarcabilelor sale calitati de medic, dascal si om de stiinta a detinut functii importante in domeniul ocrotirii sanatatii si cercetarii stiintifice medicale: vicepresedinte al Consiliului Executiv al OMS, membru titular si vicepreseinte al Academiei de Stiinte Medicale, persedinte al Sectiei Romane a Uniunii Medicale Balcanice, presedinte al Societatii de Morfologie Normala si Patologica, presedinte al Comisiei Nationale de Microscopie Electronica, presedinte al Comisiei Nationale de Imunologie, membru al Academiei Internationale de Medicina Legala, expert in genetica umana al OMS, membru in Consiliul de conducere al Uniunii Internationale a Societatilor de Imunologie, membru de onoare al Societatii Franceze de Imunologie, membru in Consiliul de conducere al Asociatiei Internationale "Medicii Lumii impotriva Razboiului Nuclear" (I.P.P.N.W), detinatoare a Premiului Nobel pentru pace in anul 1985 si multe altele.
Intre 1958-1973 destinul medicinii legale avea sa fie legat de profesorul Ion Moraru. Domeniul in care profesorul Moraru s-a afirmat cu cea mai mare stralucire a fost cel al cercetarii bio-medicale. El a fost cel ce a avut o contributie determinanta la dezvoltarea pe baze moderna a anatomiei patologice, la reintroducerea geneticii in cercetarea si practica medicale, in anii de trista amintire cind genetica se afla inabusita in dogmele miciurinismului, precum si la renasterea imunologiei in tara noastra. Activitatea sa stiintifica, deosebit de valoroasa si bogata s-a concretizat in peste 350 de lucrari publicate in tara si strainatate, aducind contributii originale in domeniul anatomiei patologice, medicinei legale, geneticii si imunologiei.
In domeniul geneticii moderne sint de mentionat cercetarile referitoare la determinismul genetic al allotipurilor imunoglobulinelor umane precum si publicarea pentru prima oara in tara noastra in epoca postbelica a unei monografii de genetica moderna "Introducere in Genetica Moleculara".
In domeniul imunologiei fundamentale si imunopatologiei s-a remarcat prin contributii deosebit de valoroase si originale care au constituit contributii romanesti la dezvoltarea aceste stiinte moderne.
Vladimir Belis
1930
S-a nascut in Bucuresti la 1 mai 1930. A urmat cursurile Facultatii de Medicina Bucuresti in perioada 1948-1954. Din 1959, imbratiseaza cariera universitara, parcugind toate etapele didactice, de la preparator pina la Profesor universitar in 1990. Din acelasi an devine si seful Sef Catedrei de Medicina Legala al Facultatii de Medicina din cadrul Universitatii de Medicina si Farmacie "Carol Davila". Lista de lucrari publicate este impresionanta, cuprinzind patru monografii, cinci cursuri si manuale, 185 lucrari stiintifice publicate sau comunicate publicate. Din acestea, reprezentind puncte de referinta pentru practica si cercetarea in Medicina Legala Romaneasca trebuie mentionate: Traumatologia mecanica in practica medico-legala si judiciara, Ed. Academiei, Bucuresti, 1985, Aspecte toxicologice, clinice si medico-legale in etilism, Ed. Medicala, Bucuresti 1988, Indreptar de practica medico-legala Ed. Medicala, 1990, Investigatia microscopica in medicina legala, Ed. Academiei, Bucuresti, 1993, lucrare care a obtinut premiul Academiei Romane in 1995, Ghid de urgente medico-judiciare, Ed Scripta 1998.
O mentiune cu totul speciala o merita monumentala lucrare Tratat de Medicina Legala, (2 volume, 2000 pagini) Ed. Medicala, 1995. Lucrarea, editata sub redactia Profesorului V. Belis, cu valente enciclopedice si pluridisciplinare, constituie o sinteza a celor mai recente cunostiinte atit in medicina legala cit si in specialitatile medicale conexe.
Recunoasterea pe plan intern si international a meritele stiintifice deosebite s-a materializat prin obtinerea unor prestigioase titluri academice: Membru titular al Academiei de Stiinte Medicale din Romania (1973), Membru titular al Academiei Internationale de Medicina Legala (1973) Membru al Academiei de Stiinte din New York (1998), Membru al Academiei de Medicina Legala din S.U.A.(2000).
De numele profesorului Belis se leaga reinfiintarea in 1992 a Societatii Romane de Medicina Legala, dupa primul pas facut in 1936 de Nicolae Minovici, al carei presedinte este de la acea data si pina in prezent. Profesorului Belis i se datoreaza de asemenea reaparitia in 1993 a "Revistei Romane de Medicina Legala" si succesul ulterior al acestei publicatii de circulatie internationala, apreciata si inclusa in cadrul marilor nomenclatoare internationale de specialitate, in paginile careia au fost publicate cu regularitate articolele unor autori din toate continentele. De la aparitie si pina in prezent a asigurat functia de Redactor Sef.
In calitate de presedinte al Comisiei de Bioetica a Academiei de Stiinte Medicale Romane, a militat cu energie si perseverenta pentru a introduce in constiinta lumii medicale romanesti a problematicii eticii medicale, constituita in recent intr-o adevarata specialitate medico-filozofica, bioetica, devenind in 1998, membru (in calitate de reprezentant al Romaniei) al Comitetului de Bioetica (CDBI) al Consiliului Europei. Tot in aceeasi directie, trebuie apreciate eforturile depuse in calitate de presedinte, in cadrul Comisiei de transplant al Ministerului Sanatatii pentru crearea cadrului etic, legislativ si organizatoric al prelevarii si transplantului de tesuturi si organe. Merita mentionata de asemenea rolul activ jucat de Prof. Vladimir Belis in calitate de presedinte al Comisiei de Bioetica si al Comisiei pentru Medicina Legala a Ministerului Sanatatii, cit si ca presedinte al Comisiei de Disciplina a Colegiului Medicilor Bucuresti.
A militat activ pentru sensibilizarea societatii civile si a organismelor de stat, asupra necesitatii coordonarii eforturilor in lupta impotriva traficului si consumului ilegal de droguri, devenind in 1994 Membru al Asociatie Romane de Lupa Impotriva Drogurilor (ARLID). Poate cea mai importanta realizare a Profesorului Belis, in orice caz cea care a necesitat cel mai mare consum de energie si o perseverenta iesita din comun a fost conceptia Legii privind organizarea activitatii si functionarea institutiilor de medicina legala, a Regulamentului de aplicare al acesteia precum si a Normelor procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatarilor si a altor lucrari medico-legale.
Acest site este deţinut, administrat şi menţinut de Velcu Elena, Distribuitor independent al produselor CaliVita® International. Distribuitorul independent menţionat mai înainte este singurul responsabil de conţinutul acestui site, iar Reţeaua CaliVita® International şi entităţile sale operatoare nu au nicio responsabilitate cu privire la acest site.
2009 © calivitavelcu.ro - Site supus drepturilor de autor
