Calivita 

 

 

 

 

Tratament Naturist Hemoroizi

 

    Produsele Calivita recomandate in tratamentul contra hemoroizilor:

     

    Ce sunt hemoroizii?

    O definiţie precisă a hemoroizilor nu există, dar pot fi descrişi ca mase sau aglomerări („tampoane”) de ţesut în canalul anal care conţine vase de sânge şi ţesut înconjurător de susţinere realizat din muşchi şi fibre elastice. Canalul anal constituie ultimii patru centimetrii prin care trece scaunul din rect în exterior.
    Deşi majoritatea oamenilor consideră că hemoroizii sunt anormali, ei sunt prezenţi la toată lumea. Doar atunci când structura hemoroidală se măreşte astfel încât hemoroizii pot provoca probleme şi pot fi consideraţi anormali sau boală.


    Extinderea hemoroizilor

    Deşi hemoroizii se găsesc la toată lumea, aceştia se măresc şi produc probleme doar la 4 % din populaţia totală. Hemoroizii care produc probleme se găsesc în mod egal la femei şi bărbaţi, iar extinderea lor atinge apogeul în intervalul de vârstă cuprins între 45 şi 65 ani.
    Anatomia hemoroizilor
    Arterele care furnizează sânge canalului anal ajung în canal din partea superioară a rectului şi dintr-o reţea bogată de artere care comunică între ele, în jurul canalului anal. Datorită acestei reţele bogate de artere, vasele de sânge hemoroidale au un aport disponibil de sânge arterial. Acest lucru explică de ce sângerarea din hemoroizi este mai degrabă roşu aprins (sânge arterial) decât roşu închis (sânge venos) şi de ce sângerarea din hemoroizi poate fi uneori severă. Vasele de sânge care alimentează vasele hemoroidale trec prin ţesutul de susţinere al tampoanelor hemoroidale.
    Venele anale preiau sângele din canalul anal şi hemoroizi. Aceste vene se varsă în două direcţii. Prima direcţie este ascendent în rect, iar a doua este descendent pe sub pielea care înconjoară anusul. Linia zimţată este o linie din canalul anal care denotă trecerea din ţesutul anal (anoderm) către căptuşeala rectului.


    Formarea hemoroizilor

    Dacă hemoridul îşi are originea în partea superioară (partea rectală) a canalului anal, se face referire la el ca hemoroid intern. Dacă îţi are originea în partea inferioară a canalului anal, lângă anus, se face referire la el ca hemoroid extern. Din punct de vedere tehnic, diferenţa dintre hemoroizii interni şi externi, se face în funcţie de faptul dacă hemoroidul provine de deasupra sau de sub linia zimţată (respectiv, intern sau extern).

    Aşa cum am discutat anterior, tampoanele hemoroidale din canalul anal superior sunt realizaţi din vase de sânge şi ţesutul de susţinere. În general, acolo sunt trei tampoane hemoroidale orientate în partea posterioară dreaptă, partea anterioară dreaptă şi laterală stângă. Pe parcursul formării hemoroizilor interni măriţi, vasele tampoanelor anale cresc, iar ţesuturile de susţinere se măresc în volum. Masa proeminentă de ţesut şi vase de sânge pătrunde în canalul anal unde poate produce probleme. Spre deosebire de hemoroizii interni, la cei externi nu se cunoaşte modul de formare.


    Ce provoacă hemoroizii?

    Nu se cunoaşte de ce hemoroizii se măresc. Există câteva teorii cu prvire la cauză, inclusiv consumul necorespunzător de fibre, şederea prelungită pe toaletă şi tensionarea cronică pentru deplasarea scaunului (constipaţie). Nici una dintre aceste teorii nu prezintă un suport experimental puternic. Sarcina constituie o cauză clară a hemoroizilor măriţi, deşi, din nou motivul este necunoscut. Tumorile din pelvis, de asemenea provoacă mărirea hemoroizilor prin presarea venelor care se varsă deasupra canalului anal.

    O teorie propune că este forţa de frecare (tragere) a scaunului, în special scaunul tare, care traversează canalul anal şi trage în jos tampoanele hemoroidale. O altă teorie sugerează faptul că o dată cu vârsta sau cu agravarea unei afecţiuni, ţesutul de susţinere care este responsabil pentru ancorarea hemoroizilor de muşchiul neted al canalului anal se deteriorează. În timp, ţesutul hemoroidal îţi pierde ancorajul şi alunecă în canalul anal.
    Un factor fiziologic cunoscut, cu privire la hemoroizii măriţi, care poate fi relevant în înţelegerea motivului pentru care se formează, este acela că presiunea creşte în sfincterul anal, muşchiul care înconjoară canalul anal şi hemoroizii. Sfincterul anal este muşchiul care ne permite să controlăm mişcările intestinului. Totuşi nu se cunoaşte dacă această presiune ascendentă precede dezvoltarea hemoroizilor măriţi sau este rezultatul hemoroizilor. Probabil, în timpul mişcărilor intestinului, este necesară creşterea forţei pentru a împinge scaunul prin sfincterul îngust. Forţa de forfecare sporită aplicată hemoroizilor prin trecerea scaunului, poate trage în jos şi mări hemoroizii.


    Care sunt simptomele hemoroizilor?

    Există două tipuri de nervi în canalul anal, nervii viscerali (deasupra liniei dinţate) şi nervii somatici (sub linia dinţată). Nervii somatici (piele) sunt ca nervii din piele şi sunt capabili să simtă durerea. Nervii viscerali sunt ca nervii intestinelor şi nu simt durerea, doar presiunea. De aceea, hemoroizii interni, care sunt deasupra liniei dinţate, sunt de obicei nedureroşi.
    Pe măsură ce tamponl anal al unui hemoroid intern continuă să se mărească, se umflă în canalul anal. Poate fi trasă în jos chiar şi o parte a mucoasei rectului de mai sus, se poate pierde ancorarea normală şi poate ieşi din anus.

    Această afecţiune este menţionată ca un prolaps hemoroidal. În canalul anal, hemoroizii sunt expuşi la trauma trecerii scaunului, în special scaunele dure asociate cu constipaţia. Traumatismul poate provoca sângerări şi, uneori, durere, atunci când trece scaunul. Învelişul rectului care a fost tras în jos secretă mucus şi umezeşte anusul şi pielea din jur. Scaunul de asemenea, poate aluneca pe pielea anală. Prezenţa scaunului şi umiditatea constantă poate duce la senzaţia de mâncărime anală (prurit anal), deşi mâncărimea nu este un simptom comun pentru hemoroizi. Hemoroizii în prolaps, de obicei revine în canalul anal sau rect pe cont propriu sau pot fi împinşi înăuntru, cu un deget, dar prolapsul va reveni o dată cu scaunul următor.
    Mai rar, hemoroidul care iese din anus nu poate fi împins înăuntru, o afecţiune menţionată ca încarcerarea hemoroidului. Hemoroizii încarceraţi pot avea obturată sursa lor de sânge prin presiunea de comprimare a sfincterului anal, iar vasele de sânge şi tampoanele pot muri, o afecţiune denumită cangrenă. Cangrena presupune tratament medical.


    În scopul descrierii severităţii hemoroizilor interni, mulţi medici folosesc un sistem de clasificare:
    · Hemoroizi în primul grad: hemoroizi care sângerează dar nu fac prolaps;
    · Hemoroizi de gradul doi: Hemoroizi care produc prolaps şi se retrage singuri (cu sau fără sângerare);
    · Hemoroizi de gradul trei: Hemoroizi care produc prolaps, dar trebuie să fie împinşi înapoi cu un deget.
    · Hemoroizi de gradul patru: Hemoroizi care produc prolaps şi care nu pot fi împinşi înapoi. Hemoroizii de gradul patru cuprind de asemenea, hemoroizi care sunt trombozaţi (care conţin cheaguri de sânge) sau care trag mare parte a mucoasei rectului prin anus.

    În general, simptomele hemoroizilor externi sunt diferite de simptomele hemoroizilor interni.
    Hemoroizii externi pot fi simţiţi ca nişte umflături în anus, dar de obicei, produc câteva dintre simptomele care sunt tipice pentru hemoroizii interni. Aceasta, probabil, pentru că ei sunt mici în canalul anal şi au un efect redus asupra funcţiei anusului, în special asupra sfincterului anal. Cu toate acestea, hemoroizii externi pot cauza probleme, atunci când au cheaguri de sânge în interiorul lor. Acest lucru este menţionat ca tromboză. Tromboza unui hemoroid extern provoacă un nod anal, care este foarte dureros (pentru că zona este prevăzută cu nervi somatici) şi de multe ori necesită o atenţie medicală. Hemoroizii trombozaţi se pot vindeca cu cicatrice şi lasă în urmă o bucată de piele proeminentă din anus. Ocazional, tag-ul este mare, ceea ce poate face dificilă igiena anală (spălarea) sau poate irita anusul.


    Cum sunt diagnosticaţi hemoroizii?

    Cele mai multe persoane care au hemoroizi, îi descopere într-unul din mai multe moduri. Fie simt frecarea de un hemoroid extern atunci când se şterg după un scaun, observă picături de sânge în vasul de toaleta sau pe hartia igienică, sau simt un hemoroid cu prolaps (ieşind din anus), după mişcările intestinului. Durerea severă anală poate apărea atunci când un hemoroid extern trombozează, sau un hemoroid intern în prolaps devine cangrenat. Simptomele de disconfort anal şi mâncărime pot să apară, însă afecţiunile anale, altele decât hemoroizii sunt mult mai susceptibile că provoacă aceste simptome decât hemoroizii. (De multe ori, hemoroizii capătă o "uşoară inflamare" pentru astfel de simptome, deoarece ambele hemoroizi şi alte afecţiuni anale sunt frecvente şi pot apărea împreună. De exemplu, până la 20% din persoanele cu hemoroizi au, de asemenea, fisuri anale).


    În funcţie de istoricul simptomelor, medicul poate suspecta că hemoroizii sunt prezenţi. Deşi medicul ar trebui să încerce totul pentru a identifica hemoroizii, acest lucru este, probabil, mult mai important pentru a exclude alte cauze ale simptomelor specifice hemoroizilor, care necesită tratament diferit. Aceste alte cauze - fisuri anale, fistule, boli de piele perianale (din jurul anusului), infecţii şi tumori - pot fi diagnosticate pe baza unei examinări atente a anusului şi canalului anal. Dacă este necesar, raclări ale anusului pentru a diagnostica infecţii, se poate face şi biopsii ale pielii perianale pentru a diagnostica boli de piele.


    Hemoroizii externi apar ca un cucui şi / sau zonă întunecată din jurul anusului. Dacă nodulul este moale, indică că hemoroidul este trombozat. Cu toate acestea, orice nodul trebuie să fie atent urmărit şi nu ar trebui să se presupună că este un hemoroid, deoarece există forme rare de cancere în zona perianală care pot să treacă drept hemoroizi externi.
    Diagnosticul de hemoroid intern este uşor în cazul în care hemoroidul iese din anus. Deşi un examen rectal cu un deget poate descoperi un hemoroid intern mare în canalul anal, examenul rectal este mai util în excluderea formelor rare de cancer care încep în canalul anal şi rectul adiacent. O examinare mai amănunţită pentru hemoroizii interni se face vizual cu ajutorul unui anoscop.

    Anoscopul este un tub de 8 cm lungime, conic, din metal sau tub de plastic transparent gol de aproximativ 2,5 cm în diametru la capătul de vizualizare. Anoscopul este lubrifiat şi introdus în anus, prin canalul anal şi în rect. Pe măsură ce anoscopul este retras, zona hemoroidului (izilor) intern (i) este bine vizualizată. Încordarea pacientului, ca şi când ar avea o mişcare a intestinului, poate face hemoroidul (zii) mai proeminent (ţi). Anoscopia, este de asemenea, o modalitate bună pentru diagnosticarea fisurilor anale.
    Anoscopia indirectă periodică poate fi de ajutor. Anoscopa indirectă foloseşte o oglindă specială pentru vizualizarea anusului unui pacient, în timp ce pacientul este aşezat şi încordat pe o toaletă. Anoscopia indirectă permite medicului să vadă efectele gravitaţiei şi încordării asupra anusului.

    De exemplu, medicul poate determina dacă ceea ce este prolaps este un hemoroid, mucoasă rectală, un polip rectal sau rectul în sine (o afecţiune numită procidenţia în care rectul se întoarce pe dos şi iese din anus).
    Indiferent dacă hemoroizii sunt găsiţi sau nu, în cazul în care a existat sângerare, colonul dinaintea rectului trebuie să fie examinat pentru a exclude cauzele importante ale sângerării, altele decât hemoroizii. Alte cauze includ, de exemplu, cancerul de colon, polipii şi colita (inflamaţie a rectului şi / sau a colonului). Această examinare poate fi realizată fie prin sigmoidoscopia flexibilă fie prin colonoscopie, proceduri care permit medicului să examineze aproximativ o treime sau întregul colon.
    Cum sunt trataţi hemoroizii?

    Măsuri generale
    În general, se consideră că constipaţia şi încordarea pentru mişcarea intestinului stimulează dezvoltarea hemoroizilor şi că scaunele dure pot traumatiza hemoroizii existenţi. Prin urmare, se recomandă, ca persoanele cu hemoroizi să înmoaie scaunele prin creşterea fibrelor din dietă. Fibrele se găsesc în produsele alimentare, inclusiv numeroase fructe proaspete şi uscate, legume, seminţe şi cereale. În general, 20 – 30 grame pe zi de fibre sunt recomandate întrucât dieta americană medie conţine mai puţin de 15 grame de fibre. Suplimentul de fibre (psyllium, metilceluloza sau polycarbophilul de calciu), pot fi de asemenea folosite pentru a creşte aportul de fibre.

    Laxativele şi aportul crescut de lichide, de asemenea, pot fi recomandate. Cu toate acestea, nu există nici un suport ştiinţific, definitiv pentru beneficiile fibrelor, lichidelor sau laxativelor.
    Se consideră că diareea agravează simptomele hemoroizilor şi se recomandă ca diareea să fie controlată cu fibre şi medicamente anti motilitate.

     

Apasă aici pentru a merge în partea de sus a paginii

Acest site este deţinut, administrat şi menţinut de Velcu Elena, Distribuitor independent al produselor CaliVita® International. Distribuitorul independent menţionat mai înainte este singurul responsabil de conţinutul acestui site, iar Reţeaua CaliVita® International şi entităţile sale operatoare nu au nicio responsabilitate cu privire la acest site.

2009 © calivitavelcu.ro