Calivita 

 

 

 

 

Tratament Naturist Tensiune Arteriala Mare

 

    Tratament Naturist pentru Tensiune Arteriala Mare

     

    Informaţii despre hipertensiune arterială


    •  Hipertensiunea arterială este desemnată fie ca hipertensiune arterială esențială (primară), fie ca hipertensiune arterială secundară, și este definită ca o presiune arterială ridicată în mod constant, mai mare de 140/90 mm Hg.
    •  Hipertensiunea arterială este numită "ucigaşul tăcut", deoarece aceasta, de multe ori, nu provoacă niciun simptom timp de mulți ani, chiar zeci de ani, până când în cele din urmă afectează anumite organe critice.
    •  Hipertensiunea arterială insuficient controlată poate duce, în cele din urmă, la deteriorarea vaselor de sânge din ochi, la îngroşarea muşchiului inimii, la atacurile de cord, la rigidizarea arterelor (arteroscleroză), la insuficienţă renală şi la accidente vasculare cerebrale.
    •  Cele mai multe medicamente antihipertensive pot fi folosite singure sau în combinație. Unele sunt folosite numai în combinație cu altele. Unele sunt preferate în detrimentul altora în anumite situații medicale specifice, iar altele nu ar trebui să fie folosite (contraindicate) în anumite situații.
    •  Sunt disponibile câteva clase de medicamente antihipertensive, inclusiv inhibitorii ECA, medicamentele ARB, beta-blocante, diuretice, blocante ale canalelor de calciu, alfa-blocante şi vasodilatatoare periferice.
    •  Scopul terapiei pentru hipertensiune arterială este de a reduce tensiunea arterială sub 140/85 la populația generală și chiar şi mai mult la persoanele diabetice, la afro-americani și la persoanele cu anumite boli cronice de rinichi.
    •  Hipertensiunea arterială în timpul sarcinii poate duce la preeclampsie sau eclampsie (toxemia de sarcină). Femeile gravide ar trebui să fie monitorizate îndeaproape de către medicul lor obstetrician pentru a evita complicaţiile tensiunii arteriale.
    •  Ajustările în stilul de viaţă şi dieta, exercițiile fizice și conformitatea cu regimurile de medicaţie sunt factori importanți în determinarea rezultatului pentru persoanele cu hipertensiune arterială.
    •  Aportul de sare de mare, obezitatea, lipsa de exerciţii fizice, consumul excesiv de alcool sau consumul de cafea, precum și fumatul, pot afecta în mod negativ toate perspectivele pentru sănătate ale unui individ cu tensiune arterială crescută.

    Ce este hipertensiunea arterială?


    Hipertensiunea arterială  înseamnă o presiune (tensiune) mare în artere. Arterele sunt vasele care transportă sângele de la inimă în toate țesuturile și organele corpului. Hipertensiunea arterială nu înseamnă tensiune emoţională excesivă, deși tensiunile emoționale și stresul pot creşte temporar tensiunea arterială. Tensiunea arterială normală este sub 120/80; tensiunea arterială între 120/80 și 139/89 se numește "pre-hipertensiune arterială", iar o tensiune arterială de 140/90 sau mai mare este considerată ridicată.
    Numărul mai mare (tensiunea arterială sistolică) corespunde presiunii din artere în timp ce inima se contrată şi pompează sânge în artere. Numărul mai mic (presiunea diastolică) reprezintă presiunea din artere în timp ce inima se relaxează după o contracție. Presiunea diastolică reflectă cea mai mică presiune la care sunt expuse arterele.


    O creştere a tensiunii arteriale sistolice și/sau diastolice crește riscul de a dezvolta boli cardiace, boli renale, rigidizarea arterelor (ateroscleroză sau arterioscleroză), leziuni oculare şi accidente vasculare cerebrale. Aceste complicaţii ale hipertensiunii arteriale sunt adesea menționate ca leziuni ale organelor, deoarece deteriorarea acestor organe este rezultatul final al tensiunii arteriale cronice (de lungă durată). Din acest motiv, diagnosticul de hipertensiune arterială este important pentru a putea fi luate măsuri pentru normalizarea tensiunii arteriale şi pentru prevenirea complicaţiilor.


    Înainte s-a crezut că creşterea tensiunii arteriale diastolice era un factor de risc mai important decât creșterea tensiunii arteriale sistolice, dar acum este cunoscut faptul că, la persoanele de peste 50 de ani, hipertensiunea sistolică reprezintă un risc mai mare.
    Asociaţia Americană pentru Sănătate estimează că hipertensiunea arterială afectează aproximativ unul din trei adulţi din Statele Unite ale Americii - 73 de milioane de oameni. De asemenea, se estimează că hipertensiunea arterială afectează aproximativ două milioane de adolescenţi și copii americani, iar Journal of American Medical Association raportează că mulți sunt subdiagnosticaţi. Hipertensiunea arterială este în mod clar o problemă majoră de sănătate publică.

    Cum este măsurată tensiunea arterială?


    Tensiunea arterială, de obicei, se măsoară cu un instrument mic şi portabil numit tensiometru. Tensiometrul constă dintr-o pompă de aer, un manometru și o manșetă de cauciuc. Instrumentul măsoară tensiunea arterială în unități numite milimetri coloană de mercur (mm Hg).
    Manșeta este plasată pe braţ braț și se umflă cu o pompă de aer până la o presiune care blochează fluxul de sânge în artera principală (artera brahială), care trece şi prin braț. Brațul este apoi ridicat în partea laterală corpului până la nivelul inimii, iar presiunea manșetei de pe braț și din arteră este eliberată treptat. Pe măsură ce presiunea din manșetă scade, un practicant de sănătate ascultă cu un stetoscop artera de pe partea din față a cotului. Presiunea la care practicantul aude prima pulsație de la arteră este tensiunea arterială sistolică (numărul mai mic). Pe măsură ce presiunea din manșetă scade în continuare, presiunea la care pulsația se oprește este presiunea diastolică (numărul mai mare). Măsurarea tensiunii arteriale se poate face şi cu aparate electronice, care umflă automat manşeta și recunoaşte modificările în pulsații.

    Cum este definită hipertensiunea arterială?


    Tensiunea arterială poate fi afectată de mai mulți factori, de aceea este important să standardizăm mediul atunci când este măsurată presiunea arterială. Evitaţi să mâncaţi, să faceţi exerciţii fizice (pot scădea tensiunea arterială), fumatul şi consumul de cofeină înainte de a vi se lua tensiunea arterială. Şi stresul poate modifica tensiunea arterială și trebuie să fie luat în considerare atunci când este măsurată tensiunea arterială.
    Chiar dacă cele mai multe companii de asigurări consideră că hipertensiunea arterială este de 140/90 sau mai mare pentru populația generală, aceste valori-limită ar putea să nu fie adecvate pentru toţi oamenii.

    Mulți experți în domeniul hipertensiunii văd nivelul de presiune în sânge ca o gamă largă, de la niveluri inferioare, la niveluri mai ridicate. O astfel de gamă implică faptul că nu există valori-limită clare sau precise pentru a separa presiunea arterială normală de hipertensiune arterială. Persoanele cu așa-numita pre-hipertensiune arterială (definită ca o presiune arterială între 120/80 și 139/89) îşi pot reduce tensiunea arterială prin modificarea stilului de viaţă şi, eventual, cu medicamente, mai ales dacă există și alți factori de risc care pot provoca leziuni organelor corpului, cum ar fi diabetul zaharat sau bolile de rinichi.


    Pentru unii oameni, tensiunea arterială mai mică de 140/90 poate fi o valoare-limită mai adecvată. De exemplu, în anumite situații, cum ar fi la pacienții cu boli de rinichi de durată lungă (cronice) care au scurgerii (pierde) de proteine ​​în urină (proteinurie), tensiunea arterială este menținută la 130/80 sau chiar mai redusă. Scopul reducerii tensiunii arteriale la acest nivel la acești pacienți este de a încetini progresia leziunilor renale. Pacienții cu diabet zaharat pot beneficia şi ei de menţinerea tensiunii arteriale la un nivel mai mic de 130/80. În plus, afroamericanii, care au un risc crescut de a dezvolta complicaţii ale hipertensiunii arteriale, pot reduce acest risc prin reducerea tensiunii arteriale sistolice la mai puțin de 135 și prin reducerea tensiunii arteriale diastolice la 80 sau mai puțin.


    În conformitate cu gândirea că riscul de leziuni ale organelor interne (leziuni provocate de hipertensiunea arterială) reprezintă o analiză statistică continuă, riscul de boli cardiovasculare se dublează cu fiecare creștere a tensiunii arteriale de 20/10, începând cu o tensiune arterială de 115/75. Acest tip de analiză a condus la o "regândire" continuă în ceea ce privește cine ar trebui să fie tratat de hipertensiune arterială și care ar trebui să fie obiectivele de tratament.

    Care sunt semnele şi simptomele hipertensiunii arteriale?


    Hipertensiunea arterială necomplicată apare, de obicei, fără niciun simptom (tăcută) și, astfel, hipertensiunea arterială a fost etichetată "ucigaşul tăcut". Se numește aşa, deoarece boala poate progresa până când, în cele din urmă, dezvoltă una sau mai multe complicații potenţial letale, cum ar fi atacurile de cord sau accidentele vasculare cerebrale. Hipertensiunea arterială fără complicații poate fi prezentă și să rămână neobservată timp de mai mulți ani, chiar şi zeci de ani.

    Acest lucru se întâmplă pentru că nu există niciun simptom, iar cei afectați nu reușesc să meargă periodic la verificarea tensiunii arteriale.
    Cu toate acestea, unele persoane cu hipertensiune arterială fără complicații pot experimenta simptome, cum ar fi: dureri de cap, amețeli, dificultăți de respirație şi vedere neclară; de obicei datorate unei tensiuni arteriale foarte mari. Prezența simptomelor poate fi un lucru bun, pentru că ele pot determina oamenii să consulte un medic pentru tratament și îi pot face se să conformeze cu  medicamentele administrate. Totuşi, de multe ori, primul contact al unei persoane cu un medic poate fi după ce a avut loc o deteriorare semnificativă a organismului.

    În multe cazuri, o persoană merge sau este adusă la medic sau la un departament de urgență după ce a suferit un atac de cord, un accident vascular cerebral, o insuficienţă renală sau după ce are tulburări de vedere (din cauza deteriorării a părţii din spatele retinei). Creșterea gradului de conștientizare și măsurarea frecventă a tensiunii arteriale poate ajuta la identificarea pacienţilor cu tensiune arterială crescută nediagnosticată, înainte de a se dezvolta complicaţii semnificative.


    Aproximativ unul din 100 de persoane cu hipertensiune arterială este diagnosticat cu hipertensiune arterială severă (hipertensiune accelerată sau malignă) la prima lor vizita la medic. La acești pacienți, tensiunea arterială diastolică depășește 140 mm Hg. Persoanele afectate se confruntă deseori cu dureri de cap severe, cu greață, cu simptome vizuale, cu amețeli și, uneori, cu insuficientă renală. Hipertensiunea arterială malignă este o urgență medicală și necesită tratament de urgență pentru a preveni un accident vascular cerebral (leziuni ale creierului).

    Care sunt diferitele tipuri de tensiune arterială?


    Pe lângă cel mai frecvent tip de hipertensiune arterială, în care atât tensiunea sistolică, cât și cea diastolică sunt ridicate, există încă trei tipuri de tensiune arterială crescută (hipertensiune arterială): hipertensiunea arterială sistolică izolată, „hipertensiunea în haină albă” şi tensiunea arterială la limită.
    Hipertensiunea arterială sistolică izolată
    Amintiți-vă că tensiunea arterială sistolică reprezintă numărul mai mare din valoarea tensiunii și reprezintă presiunea din artere atunci când inima se contractă şi pompează sânge în artere. O tensiune arterială sistolică, care este în mod constant mai mare de 140 mm Hg, este considerată, de obicei, a fi ridicată.


    Hipertensiunea arterială sistolică izolată este definită ca o presiune sistolică mai mare de 140 mm Hg şi o presiune diastolică mai mică de 90. Această tulburare afectează în primul rând persoanele în vârstă și se caracterizează printr-o creștere a presiunii pulsului (panoramic). Presiunea pulsului este diferența dintre presiunea sistolică și diastolică. O creştere a tensiunii arteriale sistolice, fără o creştere a presiunii diastolice, ca în cazul unei hipertensiuni arteriale sistolice izolate , crește presiunea pulsului. Rigidizarea arterelor contribuie la această extindere a presiunii pulsului.


    Odată ce este considerată a fi inofensivă, o presiune mare a pulsului este considerată un precursor important sau indicator al problemelor de sănătate și al leziunilor organelor interne. Hipertensiunea sistolică izolată este asociată cu o creştere de 2-4 mai mare a riscului, pe viitor, de inimă mărită, de atac de cord (infarct miocardic), de accident vascular cerebral (leziuni cerebrale) și chiar şi de moarte, cauzată de bolile de inimă sau de un accident vascular cerebral. Studiile clinice efectuate pe pacienții cu hipertensiune arterială sistolică izolată au arătat că o reducere a tensiunii arteriale sistolice de cel puțin 20 mm, la un nivel sub 160 mm Hg, reduce aceste riscuri crescute.

    Hipertensiunea în haină albă


    O singură înregistrare a unei tensiuni arteriale crescute poate fi înșelătoare, deoarece creşterea tensiunii arteriale poate fi doar temporară. Aceasta poate fi cauzată de anxietatea pacientului provocată de stresul examinării și de temerea că ar putea avea o problemă de sănătate. Vizita inițială la biroul medicului este adesea cauza unei tensiunii arteriale ridicate în mod artificial, care ar putea dispărea cu testare repetată, după odihnă și cu vizite repetate pentru măsurarea tensiunii arteriale. Unul din patru oameni, consideraţi a avea hipertensiune arterială uşoară, pot avea, de fapt, o tensiune arterială normală atunci când sunt în afara biroului medicului. O creștere a tensiunii arteriale marcată doar în biroul medicului se numeşte "hipertensiune în haină albă." Numele sugerează că haina albă a medicului induce anxietate pacientului și o creștere de scurtă durată a tensiunii arteriale. Un diagnostic de hipertensiune în haină albă ar putea implica faptul că aceasta nu este periculoasă sau o constatare importantă din punct de vedere clinic.


    Cu toate acestea, prudența este justificată în evaluarea hipertensiunii în haină albă. O presiune arterială crescută, provocată de stresul și anxietatea unei vizite la medic, poate să nu fie întotdeauna o constatare inofensivă, pentru că şi alte tipuri de stres din viaţa unui pacient pot provoca creşterea tensiunii arteriale, care nu sunt măsurate în mod obişnuit. Monitorizarea tensiunii arteriale la domiciliu, cu un tensiometru sau cu un echipamentului de monitorizare continuă, sau la farmacie poate ajuta la estimarea frecvenței și consistenței înregistrării de hipertensiune arterială. În plus, testele adecvate pot căuta orice complicații de hipertensiune arterială, ceea ce poate ajuta la a evalua semnificaţia variaţiilor din înregistrările tensiunii arteriale.

    Hipertensiune arterială la limită


    Hipertensiunea arterială la limită este definită ca o tensiune arterială uşoară, uneori mai mare de 140/90 mm Hg și alteori mai mică decât atât. Ca și în cazul hipertensiunii în haină albă, pacienţilor cu hipertensiune arterială la limită trebuie să li se verifice tensiunea arterială de mai multe ori și să li se evalueze leziunile organelor interne pentru a stabili dacă hipertensiune arterială este semnificativă.
    Persoanele cu hipertensiune arterială la limită pot avea, pe măsură ce îmbătrânesc, o tendinţă de a dezvolta creșteri mai mari sau mai prelungite de presiune arterială. Ei au un risc crescut de a dezvolta boli cardiovasculare. Prin urmare, chiar dacă hipertensiunea nu pare să fie semnificativă, inițial, persoanele cu hipertensiune arterială la limită ar trebui să-şi verifice încontinuu tensiunea arterială și să monitorizeze complicaţiile care pot fi cauzate de hipertensiunea arterială.


    Dacă tensiunea arterială devine persistent mai mare de 140/90 mm Hg în timpul unei evaluări a unui pacient cu hipertensiune arterială la limită, de obicei se administrează un medicament antihipertensiv. Chiar dacă presiunea diastolică rămâne la un nivel limită (de obicei mai mică de 90 mm Hg, dar persistent peste 85), tratamentul poate fi început în anumite circumstanțe.

    Care sunt cauzele hipertensiunii arteriale?


    Două forme de hipertensiune arterială au fost descrise - hipertensiune arterială esențială (sau primară) și hipertensiunea arterială secundară. Hipertensiunea arterială esențială este o afecțiune mult mai comună şi provoacă 95% din cazurile de hipertensiune arterială. Cauza hipertensiunii arteriale esențiale este multifactorială, adică există mai mulți factori ai căror efecte combinate produc hipertensiune arterială. În hipertensiunea secundară, care reprezintă 5% din cazurile de hipertensiune arterială, hipertensiunea arterială este cauzată de o anomalie specifică într-unul din organele sau sistemele organismului.


    Hipertensiunea arterială esențială afectează aproximativ 72 de milioane de americani, dar cauzele sale de bază sau alte defecte care stau la baza producerii sale nu sunt întotdeauna cunoscute. Cu toate acestea, s-au recunoscut anumite asociații la persoanele cu hipertensiune arterială esențială. De exemplu, hipertensiunea arterială esențială se dezvoltă doar în grupuri sau societăți care au un aport destul de ridicat de sare; peste 5,8 grame pe zi. Aportul de sare poate fi un factor deosebit de important în ceea ce privește hipertensiunea arterială esențială în mai multe situații, iar excesul de sare poate fi implicat în hipertensiunea arterială care este asociată cu înaintarea în vârstă, cu afro-americani, cu obezitate, cu susceptibilitate ereditară (genetică) și cu insuficiență renală. Institutul de Medicină al Academiilor Naţionale le recomandă adulţilor sănătoși cu vârsta cuprinsă între 19-50 de ani să consume numai 3,8 grame de sare, pentru a înlocui valoarea medie zilnică care s-a pierdut prin transpirație, și să urmeze o dietă care să ofere cantităţi suficiente de elemente nutritive esențiale.


    Factorii genetici sunt consideraţi a juca un rol proeminent în dezvoltarea hipertensiunii arteriale esențiale. Cu toate acestea, genele pentru hipertensiune nu au fost identificate încă. (Genele sunt porţiuni mici de cromozomi care produc proteinele ​​care determină caracteristicile oamenilor.) Cercetările actuale în acest domeniu se concentrează asupra factorilor genetici care afectează sistemul renină-angiotensină-aldosteron. Acest sistem ajută la reglarea tensiunii arteriale prin controlul echilibrului de sare și prin controlul elasticităţii arterelor.


    Aproximativ 30% din cazurile de hipertensiune arterială esențială sunt atribuite factorilor genetici. De exemplu, în Statele Unite ale Americii, incidenţa hipertensiunii arteriale este mai mare în rândul afro-americanilor decât în rândul caucazienilor sau asiaticilor. De asemenea, la persoanele care au unul sau ambii părinți cu hipertensiune arterială, hipertensiunea arterială este de două ori mai comună decât în rândul populației generale. Rareori, anumite tulburări genetice neobișnuite care afectează hormonii glandelor suprarenale pot duce la hipertensiune arterială. (Aceste tulburări genetice identificate sunt considerate hipertensiune secundară.)


    Marea majoritate a pacienților cu hipertensiune arterială esențială au în comun o anomalie a arterelor: o rezistență crescută (rigiditate sau lipsă de elasticitate) în arterele mici, care sunt cele mai îndepărtate de inimă (artere periferice sau arteriole). Arteriolele aprovizionează toate ţesuturile corpului cu sânge care conţine oxigen şi substanţe nutritive. Arteriolelor sunt conectate la vene (sistemul venos) prin capilarele din țesuturi, care împing înapoi sângele la inimă şi plămâni.

    Dar nu se cunoaşte ce anume face ca arterele periferice să devină rigide. Totuși, această rigiditate periferică arteriolară crescută este prezentă în acele persoane a căror hipertensiune arterială esenţială este asociată cu factori genetici, cu obezitate, cu lipsa de exerciții, cu exces de sare şi cu îmbătrânire. Şi inflamația poate juca un rol în hipertensiunea arterială, deoarece un predictor al dezvoltării de hipertensiune arterială indică prezenţa unui nivel ridicat de proteine ​​C reactive (un marker al inflamaţiei) la unele persoane.

    Sindromul metabolic şi obezitatea


    Factorii genetici joacă un rol în găsirea elementelor care alcătuiesc "sindromul metabolic". Persoanele cu sindrom metabolic sunt rezistenţi la insulină şi au o tendinţă de a avea diabet zaharat de tip 2.
    Obezitatea, asociată cu o creștere marcată în circumferinţa abdominală, duce la un nivel ridicat de zahăr în sânge (hiperglicemie), la niveluri ridicate de lipide în sânge, la inflamație vasculară, la disfuncție endotelială (reactivitatea anormală a vaselor de sânge) şi la hipertensiune arterială; iar toate provoacă o apariţie prematură de bolii aterosclerotice vasculare. Asociaţia Americană pentru Obezitate afirmă că riscul de a dezvolta hipertensiune arterială este de cinci, șase ori mai mare la americanii obezi, cu vârsta cuprinsă între 20 şi 45 de ani, comparativ cu persoanele de aceeași vârstă care nu suferă de obezitate. Jurnalul American de Nutriţie Clinică a raportat, în 2005, că mărimea taliei a fost un predictor mai bun al tensiunii arteriale decât indicele de masă corporală (IMC). Bărbații ar trebui să depună eforturi pentru o talie de 88 de centimetri sau sub, iar femeile de 83 de centimetri sau sub. Epidemia de obezitate din Statele Unite contribuie la hipertensiune arterială la copii, adolescenți și adulți.

    Care sunt cauzele tensiunii arteriale secundare?


    După cum s-a menționat anterior, 5% din persoanele cu hipertensiune arterială au ceea ce se numește hipertensiune secundară. Acest lucru înseamnă că hipertensiunea arterială la aceste persoane este cauzată de o tulburare specifică unui anumit organ sau vas de sânge, cum ar fi rinichi, glanda suprarenală sau artera aortă.
    În continuare sunt discutate trei tipuri de tensiunii arteriale secundare: hipertensiune arterială renală (rinichi),  tumoare a glandelor suprarenale, precum și coarctaţia de aortă.

    Hipertensiune arterială renală


    Bolile renale pot provoca hipertensiune arterială secundară. Acest tip de hipertensiune arterială secundară se numește hipertensiune renală, deoarece aceasta este cauzată de o problemă a rinichilor. O cauză importantă de hipertensiune renală este îngustarea (stenoza) arterelor care furnizează sânge la rinichi (artera renală). La persoanele mai tinere, de obicei la femei, îngustarea este cauzată de o îngroşare a peretelui muscular al arterelor care merg la rinichi (hiperplazie fibromusculară). La persoanele mai în vârstă, îngustarea se datorează unor placi dure care conţin grăsimi şi care blochează artera renală.


    Cum este cauzată hipertensiunea renală de îngustarea arterei?


    În primul rând, artera renală îngustată împiedică circulația sângelui la rinichiul afectat. Această privare de sânge stimulează apoi rinichii să producă hormonii renină și angiotensină. Aceşti hormoni, împreună cu aldosteronul din glanda suprarenală, provoacă o constricție și rigiditate crescută în arterele periferice din tot corpul, ceea ce duce la hipertensiune arterială.
    Hipertensiunea renală este suspectată, de obicei, atunci când presiunea arterială este prezentă la o persoană tânără sau când este descoperit un debut nou de tensiune arterială la o persoană mai în vârstă. Ecranarea pentru îngustarea arterelor renale poate include imagistică cu izotop renal, ultrasonografia prin imagistică sau imagistica prin rezonanţă magnetică (IRM) a arterelor renale. Scopul acestor teste este de a determina dacă există un flux de sânge limitat la rinichi și dacă angioplastia (eliminarea restricției din artere renale) ar putea fi benefică. Cu toate acestea, în cazul în care evaluarea cu ultrasunete indică un indice rezistiv ridicat în rinichi (rezistență mare la fluxul de sânge), angioplastia nu poate îmbunătăţi tensiunea arterială, deoarece există deja leziuni cronice renale de la hipertensiunea arterială de lungă durată. Dacă oricare dintre aceste teste sunt anormale sau dacă medicul suspectează că arterele renale sunt îngustate, se face o angiografie renală (un studiu cu raze X, în care este injectat colorant în artera renală). Angiografia este testul cel mai bun pentru a vedea dacă artera renală este îngustată.


    O îngustare a arterelor renale poate fi tratată printr-o angioplastie cu balon. În această procedură, medicul bagă un tub lung şi subţire (cateter) în artera renală. Odată ce cateterul este acolo, artera renală este lărgită prin umflarea unui balon şi prin plasarea unui stent permanent (un dispozitiv care măreşte artera) în arteră, la locul îngustat. Această procedură, de obicei, duce la o îmbunătăţire a fluxului de sânge la rinichi și la o reducere a tensiunii arteriale. Mai mult decât atât, procedura păstrează funcția rinichiului care a fost parțial privat de alimentarea normală cu sânge. Numai rareori este nevoie de intervenție chirurgicală pentru a rezolva îngustarea arterei renale.
    Oricare dintre celelalte tipuri de boli cronice renale care reduc funcția rinichilor pot provoca şi hipertensiune arterială din cauza unor dereglări hormonale și/sau din cauza retenției de sare.


    Este important să ne amintim că bolile renale pot cauza hipertensiune arterială, iar hipertensiunea arterială poate provoca boli renale. De aceea, toți pacienții cu hipertensiune arterială ar trebui să fie evaluaţi de bolii renale pentru a putea fi trataţi în mod corespunzător.

    Tumorile glandei suprarenale
    Două tipuri rare de tumori ale glandelor suprarenale sunt cauze secundare şi mai puțin frecvente ale hipertensiunii arteriale. Glandele suprarenale stau chiar pe partea de sus a rinichilor. Ambele tumori produc cantităţi excesive de hormoni suprarenali care cauzează tensiune arterială. Aceste tumori pot fi diagnosticate cu teste de sânge, teste de urină și prin studii imagistice ale glandelor suprarenale. Chirurgia este adesea necesară pentru a elimina aceste tumori sau glandele suprarenale (adrenalectomie), ceea ce ameliorează, de obicei, hipertensiunea arterială.


    Unul dintre tipurile de tumori suprarenale cauzează o afecţiune care se numește hiperaldosteronism primar, deoarece tumoarea produce cantități excesive de aldosteron. În afară de hipertensiune arterială, această afecţiune duce la pierderea unor cantități excesive de potasiu din organism, prin urină, ceea ce duce la un nivel scăzut de potasiu în sânge. Hiperaldosteronismul este suspectat la o persoană cu hipertensiune arterială atunci când este găsit un nivel scăzut de potasiu în sânge. (De asemenea, anumite afecţiuni genetice rare, care afectează hormonii glandei suprarenale, pot duce la hipertensiune arterială secundară.)


    Celălalt tip de tumoare suprarenală care poate provoca hipertensiune arterială secundară este numit feocromocitom. Această tumoare produce catecolamine în cantităţi excesive. Feocromocitomul este suspectat la persoanele care au episoade recurente de hipertensiune arterială care sunt asociate cu înroșirea pielii, bătăi rapide ale inimii (palpitații) și transpirație, pe lângă simptomele asociate cu hipertensiunea arterială.

     

     

     

Apasă aici pentru a merge în partea de sus a paginii

Acest site este deţinut, administrat şi menţinut de Velcu Elena, Distribuitor independent al produselor CaliVita® International. Distribuitorul independent menţionat mai înainte este singurul responsabil de conţinutul acestui site, iar Reţeaua CaliVita® International şi entităţile sale operatoare nu au nicio responsabilitate cu privire la acest site.

2009 © calivitavelcu.ro